Într-o epocă în care învățământul agricol abia prindea contur în Țările Române, personalități vizionare, precum C.N. Racotă au pus piatra de temelie a unei școli ce avea să influențeze hotărâtor agricultura românească modernă. Numele acestuia se contopește cu începuturile Institutului Național de Agricultură de la Pantelimon, o instituție care, sub conducerea sa, a devenit un model de rigoare, organizare și profesionalism. Documentele istorice ne oferă astăzi o incursiune fascinantă în munca unui director general devotat, care a impus reguli, a inițiat reforme, a adus profesori remarcabili și a transformat o școală modestă într-un centru de specializare în domeniul agriculturii. Povestea lui C.N. Racotă este o lecție despre concepție, disciplină și misiunea educației pentru viitor.
Oameni și fapte care au pus temelia învățământului agronomic românesc
În viziunea sa, C.N. Racotă ca director și profesor a militat pentru formarea de speciliști în agricultură, care să răspundă cerințelor unei Românii moderne, într-o epocă în care agricultura era esențială pentru dezvoltarea națională.
Rânduirea lui C.N. Racotă ca Director General și profesor de agricultură al Institutului Național de Agricultură de la Pantelimon, prin decizia nr. 1665 din 15 noiembrie 1857, emisă de Principele Caimacam, Alexandru Dimitrie Ghica, s-a dovedit a fi o foarte bună hotărâre. Decizia amintită oficializa o situație existentă în fapt, încă din 15 iulie 1857.“Noi aprobăm această recomandație și întărim pe Domnul C. Racotă în arătatele foncții, socotite decănd Ni se arată că a intrat în lucrare”.
- Decizia Caimacamului – Domnitor – Alexandru Dimitrie Ghica de numire a lui C.N. Racotă ca Director General și profesor de agricultură – 15 noiembrie 1857.
Postul de director al Școlii devenit vacant a fost scos la concurs în “15 ale trecutului maiu, dar nu s-au arătat concurenți pentru acest postu”. În această situație Eforia Școalelor, îl numește provizoriu pe C.N.Racotă ca director cu data de 15 iulie 1857.
“Întorcându-să din străinătate D-lu Constantin Racotă care și-a făcut regulat cursul theoretic și practic de științele agricole de la Școala de Grignon din Franția după cum dovedescu atestatele și diplomele ce a inființat dupe aceasta și că s-a onorat cu calitatea de membru al Societății Imperiale de Agricultură și Orticultură din Parisu, cât și de membru al Societății Imperiale de Arte și Industrie și al Societății Zoologice din Londra, și arătând dorința d-a lua asupra și însărcinarea lui Konzelman (ocupa provizoriu funcția de inspector al Școlii după retragerea lui Alexandru Slătineanu în primăvara anului 1857), Eforia a găsit de cuviință” și prin Jurnalul încheiat sub nr. 40, „a numit pe Domnul C. Racotă provizoriu Director General și profesor al Școalei Agricole și al Culturii Duzilor de la Pantelimon”. In acest context a fost numit și „un ajutor pentru îngrijirea de aproape a Pepinierei de duzi cu leafă de 300 lei pe lună, din bugetul Culturei de duzi“ – grădinarul Simon Dick.
- Raport privind propunerea de numirea ca Director General și profesor de agricultură și atribuțiile lui C.N.Racotă – 18 iulie 1857.
Sarcinile noului director erau să „adiministreze zisa fermă modelu cu atelierurile ei de fierărie și lemnărie pentru fabricarea instrumentelor agricole împreună cu Cultura Duzilor, precum și arenduirea moșiei Pantelimon sub ascultarea și ordinele Eforiei, iar în calitate de profesor va fi obligat a preda elevilor acelei ferme științele teoretice ale artei agriculturii și a conduce lucrările practice ale câmpului, în a căror lucrare a și intrat de la 15 ale curentei <iulie>. Indemnizația Dumisale va fi de 1.000 lei ca director și 400 lei ca profesor, întocmai după bugetul anului curent întărit de Înălțimea Voastră….. Va avea acolo gratis și locuință mobilată și lemnele de foc …după cum s-a urmat și cu ceilanți inspectori” <directori>.
Acest om milităros, cu disciplina în sânge, cu perspectivă asupra agriculturii românesti, a continuat efortul predecesorului său (Alexandru Slătineanu) în organizarea și modernizarea Institutului Național de Agricultură de la Pantelimon. Dorea disciplină și ordine în școală, de aceea a ințiat documente ce fixau conduita profesorilor, amploaiaților, slujitorilor și elevilor în școala, un regulament al Fabricii de instrumente agricole și unul al portarului. A reușit să construiască noi spații pentru elevi, profesori și slujitori, întrucât Școala era “departe de viziunea fondatorului”, face primele achiziții de animale de rasă și inițiază un proiect pentru desecarea terenurilor inundate de apele Colentinei.
Contribuie la constituirea de noi catedre și la numirea noilor profesori (avea doar 4 profesori – de veterinară, agricultură, lb. română și contabilitate) – „de botanică și silvicultură cu parțiale arbologia și sericicultura – Iuliu Barasiu, un profesor de matematică aplicată cu arpentagiu, desemnu și construcții rurale – Iosif Danicu și un profesor de fizică și chimie aplicată la agricultură – A. Marin cu leafa de 400 lei pe lună“, precum și un sub-director – Al. Ruso și un guvernor – Ludovik Stempkovski, face inventarul școlii, deschide noi documente școlare -“Matriciul Școlii” (registrul matricol de astăzi), programa, orarele și cataloagele, dezvoltă serviciul elevilor pe Școală, se preocupă de mersul Fermei, Atelierului de instrumente agricole, de creșterea viermilor de mătase și de Grădina de duzi.
- Înștiințare a Eforiei Școalelor privind aprobarea de către Domn a celor trei catedre nou înființate – 12 octombrie 1859.
În domeniul desfășurarii programului de învățătură se observă și punerea accentului pe meditații sau „repețiții” – pregătirea elevilor – pe care le găsim zilnic timp de o oră și jumătate dimineața și de două ore seara, la clasele a II a, a-III-a si a IV-a, la începutul și la sfârșitul programului de studiu.
La solicitarea a 7 elevi, directorul Școlii acceptă introducerea în program a studiului limbii franceze. C.N.Racotă aprobă această inițiativă și prin rezoluție acordă mare prețuire profesorului D. Valerian. “Cu cea mai mare plăcere li se dă voie, și acest referat se Va păstra în Analele Școlii drept dovadă a zelului d-lui Valerian în înaintarea acestui Institut, cum și drept recunoștința Directorului, ca unul ce nu se gândește decât a putea arăta, cât poate face Românul când dorește”.
4. Solicitare a elevilor Școlii privind studierea limbii franceze – 9 noiembrie 1857.
Școala de Agricultură de la Herăstrău a fost, încă de la începuturile sale un drum, un făgaş de suces, urmat şi de unii dintre de tinerii studioşi din Europa. Documentele epocii amintesc primul elev bursier străin înscris la Școala Națională de Agricultură de la Pantelimon. Tânărul ”Rișard Simson” din Bristol, în vârstă de 17 ani făcea o astfel de solicitatare în luna noiembrie 1858, aflându-se sub protecția lui C.N. Racotă. “Eforia aprobă această recomandație și vă invită să primiți pe acest tânăr între elevii interni din acea Școala sub a D-voastră garanție”. Din rezoluția directorului Eforiei Școalelor, Vasile Boerescu rezultă ca elevul englez, cunoscător al limbii române, a fost înscris în Școală de la 1 decembrie, dându-i-se și “ toate cele trebuincioase”.
- Eoria Școalelor aprobă înscrierea lui ”Rișard Simon” din Bristol la Șcala Națională de Agricultură de la Pantelimon -18 noiembrie 1858.
În epoca Directorului General C.N. Racotă erau renumite documente de tipul: ordine ale direcției pe școală, ordine de zi, condica neagră pentru elevi, afișate și publicate în “Analele Școlii”, instrumente prin care menținea disciplina și asigura o bună învățătură pentru elevi.
C.N. Racotâ spunea că ”cel dintâi merit al oricărui Institut era păzirea cu scumpătate a disciplinei…. Școala suferea de buna ordine”. Recomanda școlarilor ..”supunerea la bună purtare, curățenie spre a corespunde la speranțele unui director care dorește a se purta cu școlarii săi ca un parinte;…elevii care nu vor știi lecțiile vor fi opriți de a merge la finele fiecarei luni la parinți”. Școlarii erau priviți ca “niște ofițeri ai agriculturii”, pedepsele ce se dădeau la cei ce nu-și cunosc bine datoriile, fiind mai mult morale, “adecă consinuri (consemnare în școala), ordine de zi și ordine generale ale școlii” În unele cazuri se impunea eliminarea din Școală.
Merită să vorbim și despre o adevărată vocație a acestuia pentru ordine în hârtiile și dosarele Școlii, dar mai ales pentru ornamentarea deosebită a documentelor emise de Direcția Școlii. Un număr important de acte emise de C.N.Racotă ne încântă și astăzi privirea prin grafia, ornamentele și aplicarea solemnă a sigiliului Școlii pe astfel de înscrisuri. Documentele Directorului General ne duc cu gândul la obiceiurile cancelariilor domnești din secolele XVII-XVIII din Țările Române.
Una dintre importantele înfăptuiri ale lui C.N. Racotă rămâne obținerea și utilizarea sigiliului propriu al Școlii Naționale de Agricultură de la Pantelimon, ca semn de confirmare a locului esențial ocupat în societatea românească de noua instituție de învățământ.
Am dedicat acest mic articol drept omagiu și recunoștere a rolului lui C.N. Racotă la evoluția învățământului agricol românesc. Multe dintre principiile promovate de cel de-al doilea director din istoria USAMV București, privind procesul de învățământ, mai ales activitățile practice agricole și sericicole, precum și experimentele științifice efectuate pe câmpurile fermei Școlii sunt și astăzi repere fundamentale ale misiunii USAMV București.
* Articol elaborat în colaborare cu dr. Filofteia Rînziș
** Cercetarea, scanarea și utilizarea documentelor istorice au fost posibile în temeiul Protocolului de Cooperare încheiat în anul 2019 cu Arhivele Naționale ale României și al acordurilor de parteneriat convenite cu SANIC – Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale și SMBAN – Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale (2019-2025).
